miercuri, 2 decembrie 2009

Rezoluţie

Delegaţii asociaţiilor şi organizaţiilor aromâneşti reprezentate la Congresul Internaţional al Aromânilor (Tirana, 17-18 noiembrie 2009),
Invocând corpusurile de documente relevante ale ONU, UE, OSCE şi CE, la care statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic sunt părţi,
Declarându-şi îngrijorarea faţă de dezinteresul autorităţilor din statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic faţă de protejarea drepturilor etnice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, cu grave consecinţe în deznaţionalizarea şi în marginalizarea socială şi culturală a aromânilor,
Reamintind absenţa progreselor în statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic în implementarea Rezoluţiei 1333 (1997) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
Îngrijoraţi de proliferarea la scară internaţională a unor entităţi "neoaromâniste" cu falsă legitimitate (Fara Armânească - România, Uniunea Vlahilor din Albania, Asociaţia Vlahilor din Albania, Mandra Vlahă - Albania, Consiliul Aromânilor/Macedonarmânilor etc.), care pretind dreptul de a-i reprezenta colectiv pe aromâni în relaţiile acestora cu instituţiile statale şi internaţionale,
Alarmaţi de tendinţele acestor entităţi "neoaromâniste" de a manipula informaţiile istorice şi realităţile contextului prezent al existenţei aromânilor în diverse state de origine din spaţiul balcanic sau din statele de imigraţie, având ca efect alienarea conştiinţei identitare a aromânilor,
Reiterând specificitatea identitară cultural-istorică şi lingvistică a diferitelor grupuri de aromâni (fărşeroţi, grămuşteni, pindeni, moscopoleni etc.),
În deplin acord şi în continuarea Rezoluţiilor emise de:
- Congresul de Cultură Macedo-Română din America de Nord (1-4.07.2005, Fairfield, Connecticut, SUA);
- Congresul perenităţii vlahilor (aromânilor) în Balcani (23-24.08.2003, 26-27.08.2005, 24-26.08.2007, Constanţa, România);
În conformitate cu comunicatele şi declaraţiile de presă ale Societăţii de Cultură Macedo-Române, ale Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne "Andrei Şaguna", ale Asociaţiei "Picurarlu de la Pind", ale Asociaţiei Culturale "Aromânii din Albania", ale Fundaţiei "Muşata Armână", ale Fundaţiei Culturale Aromâne "Dimândarea Părintească" ş.a.,
1. Avertizează asupra iminenţei consecinţelor grave pe care le va avea asupra păstrării şi conservării identităţii aromâneşti perpetuarea actualelor tendinţe de ignorare şi negare a drepturilor specifice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, în ţările de origine a aromânilor din spaţiul balcanic,
2. Condamnă mistificările prin care istoria şi identitatea aromânilor sunt deformate în statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic în scopul neacordării pentru aromâni a statutului de minoritate naţională,
3. Protestează împotriva stratagemelor şi artificiilor de interpretare a legislaţiilor prin care autorităţile din ţările de origine a aromânilor din spaţiul balcanic caută să nu le recunoască acestora statutul de minoritate naţională şi drepturile aferente,
4. Reaminteşte statelor de origine a aromânilor din spaţiul balcanic că acceptarea diversităţii etnice cultural-lingvistice şi respectarea drepturilor etnice sunt precondiţii ale integrării în structurile europene şi euroatlantice,
5. Critică vehement încercările mistificatoare ale unor entităţi neoaromâniste cu falsă reprezentativitate şi legitimitate de a crea o nouă identitate a aromânilor, sub denumirea de "macedonarmâni", creând în mod intenţionat o confuzie cu denumirea tradiţională de "macedo-români". Este o diversiune cu caracter extremist, izvorâtă din interese mercantile şi politice ale unor cercuri din România şi din afara ei, ce ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a romanităţii răsăritene şi a dialectului aromân care, împreună cu cel dacoromân, cel meglenoromân şi cel istroromân, formează limba română.
6. Condamnă ca aberantă, provocatoare, periculoasă şi falsificatoare teza potrivit căreia aromânii ("macedonarmânii") ar fi un popor diferit de poporul român şi ar trebui recunoscuţi ca minoritate naţională în România. Aromânii au început să apară în spaţiul din nordul Dunării după formarea statelor româneşti şi numărul lor a crescut continuu de-a lungul timpului. Ei au considerat, fără excepţie, că s-au stabilit între fraţii lor, în ţara lor, având conştiinţa clară că sunt parte a neamului românesc.
7. Reafirmă apartenenţa aromânilor la românitate, deopotrivă cu dacoromânii şi indiferent de denumirea folosită în ţările de origine ale aromânilor din spaţiul balcanic pentru a-i numi pe aromâni.
8. Cere statului român:
- să-şi asume deplin răspunderea pe care o are faţă de românitatea balcanică, în continuitatea şi spiritul valoroasei tradiţii istorice, aşa cum rezultă şi din documentele diplomatice române şi europene;
- să-şi exprime public, prin acţiuni cu relevanţă diplomatică şi internaţională, interesul pentru aromânii din afara graniţelor, în calitate de stat înrudit (kin-state) al acestora;
- să continue şi să intensifice demersurile de susţinere a aromânilor/rămănilor/ vlahilor de pretutindeni, pentru ca aceştia să beneficieze, în statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic, de drepturile şi libertăţile consacrate în documentele europene în materie, astfel încât să-şi poată păstra, dezvolta şi afirma identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă;
- să continue şi să intensifice sprijinirea în ţară a păstrării şi a cultivării dialectului, culturii şi tradiţiilor aromâneşti, şi pentru a nu se alimenta frustrările ce ar putea fi speculate şi instrumentalizate de "neoaromânişti" pentru alienarea identităţii aromâneşti şi erodarea unităţii naţionale a poporului român.
9. Solicită forurilor europene şi internaţionale îndrituite să întreprindă demersurile necesare pentru recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic şi pentru acordarea drepturilor ce decurg din acest statut.
10. Punctele 8 şi 9 se referă şi la celelalte două ramuri ale românităţii: meglenoromânii şi istroromânii.
11. Decide constituirea Forumului Internaţional al Aromânilor (pe bază colegială, cu întruniri periodice), al organizaţiilor legitime şi reprezentative ale aromânilor de pretutindeni, şi a unui Secretariat Permanent al acestuia (cu sediul la Bucureşti), care să gestioneze problematica aromânească în perioadele dintre congrese şi să le pregătească. Statutul Forumului Internaţional al Aromânilor şi al Secretariatului Permanent vor fi stabilite ulterior.

Notă: În contextul prezentei Rezoluţii, prin "state de origine a aromânilor din spaţiul balcanic" trebuie să se înţeleagă state în care aromânii sunt autohtoni, în opoziţie cu statele de imigraţie a aromânilor, în conformitate cu termenii rezoluţiei 1333 (1997) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

marți, 24 noiembrie 2009

Proiect Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne

Bucureşti, 19.11.2009: Asociaţia Predania lansează "Proiect Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne", esenţială resursă de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.

Asociaţia Predania vă invită marţi, 24 noiembrie 2009, ora 18:00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului "Proiect Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne", care îşi propune să identifice, să editeze şi să ofere operele ştiinţifice şi artistice ale patrimoniului culturii aromâne şi ale celor înrudite ei. Aceste bunuri culturale, în special cele aflate în custodia publică, vor deveni accesibile cercetătorilor şi tuturor celor interesaţi în mod gratuit, accesând adresa www.proiectavdhela.ro.

Participă: George Vrană (poet, eseist), Ionuţ Piţurescu (regizor), Aleksander Zikov (regizor). Se vor viziona filmele: "Balkan's Digest" realizat de regizorul Ionuţ Piţurescu şi "Calea Eschibaba" în regia lui Aleksander Zikov.

Contact:
Ionuţ Gurgu, coordonator proiect
Tel.: 0748219996
E-mail: editura@predania.ro
www.proiectavdhela.ro

Proiectul Avdhela este non-profit, neguvernamental, realizat prin activitatea voluntară a persoanelor (autori şi colectiv editorial) şi instituţiilor care, în sens larg, se ocupă cu cercetarea, evoluţia şi păstrarea culturii aromâne.
Proiectul va include şi activităţi editoriale pe suport de hârtie (cărţi, reviste, broşuri), producţie multimedia (CD audio, CD-ROM, film etc), va iniţia şi organiza întâlniri, simpozioane, şcoli de vară, programe culturale.
Această iniţiativă culturală se adresează, în principal, aromânilor în intenţia de a oferi mijloace de păstrare a limbii, de cunoaştere a originilor, evoluţiei istorice, sociale, spirituale, dar şi popoarelor spaţiului balcanic, în mijlocul cărora trăiesc comunităţile aromâne, pentru cunoaşterea mai temeinică a acestora, pentru a li se aprecia cultura, limba, tradiţiile străvechi, pentru a fi respectate şi tratate cu demnitate de către cei cu care convieţuiesc.

Mult succes Asociaţiei Predania în accest proiect!

joi, 10 septembrie 2009

Întrebare

Cum comentaţi decizia preşedintelui Traian Băsescu de a participa în data de 30 august 2009 la Zilele Culturii Aromâne, organizate de Comunitatea Aromână din România, în detrimentul manifestării similare organizate de Fundaţia "Andrei Şaguna" şi Societatea de Cultură Macedo-Română?

Zilele Culturii Aromâne 2009

Sfârşitul lunii august a fost o perioadă încărcată pentru comunitatea aromână din punct de vedere al evenimentelor culturale. Astfel, în intervalul 28-30 august, au avut loc două manifestări cu specific aromânesc însă, din păcate, numai una dintre acestea a avut parte de o mediatizare corespunzătoare. Este vorba de cea a Comunităţii Aromâne din România, acest fapt datorându-se, poate, şi prezenţei şefului statului.
În continuare voi prezenta evenimentele desfăşurate în cadrul celei de-a XVI-a ediţii a Zilelor Culturii Aromâne, organizate de Societatea Cultural Ştiinţifică Aromână "Andrei Şaguna" şi Societatea de Cultură Macedo-Română, pe nedrept lăsată într-un con de umbră din punct de vedere mediatic.
În cadrul acestui program, care a vizat conservarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural aromân ca parte a patrimoniului cultural românesc aflată în pericol de a se pierde, au avut loc Festivalul Internaţional de Folclor aromânesc "Părinteasca Dimândare" (la care au participat ansambluri folclorice din Albania, Grecia, Macedonia şi România) şi Simpozionul "Perenitatea vlahilor în Balcani; istorie şi civilizaţie aromânească".
Acesta din urmă, organizat în Aula Magna a Universităţii "Andrei Şaguna" din Constanţa, a cuprins o serie de comunicări ştiinţifice susţinute de:
Ambasador Viorel Stănilă - Şapte mituri despre relaţiile aromânilor cu România;
Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici - Vlahii-viziune antropologică;
Prof. univ. dr. Ilie Bădescu - Aromânii, popor ferment al Europei-o idee care nu trebuie uitată;
Conf. univ. dr. Marian Munteanu - Macedoneanul din vis. Itinerariul Paulinic şi romanitatea sud-dunăreană;
Victor Enache, Iolanda Enache - Dăinuirea prin cuvânt-moştenire şi blestem la aromâni;
Conf. univ. dr. Stoica Lascu - Aromânii din Pind şi Zagor. Repere istoriografice şi arhivistice;
Prof. Mihai Paris - Virtuţi şi îndeletniciri ale vlahilor balcanici-în viziunea călătorilor străini (secolul al XIX-lea);
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu - Consecinţe ale Iradelei din 1905 acordată de Sultan aromânilor;
Dr. Virgil Coman - Repere arhivistice privind aromânii din Constanţa la începutul sec. XX;
Conf. univ. dr. Viorica Bălteanu - Despre aromânii din Voivodina;
Acad. Alexandru Surdu - braşovul şi macedo-românii;
Prof. univ. dr. Aurel Papari - Ierarhul aromân Andrei Şaguna-Sfânt al poporului român. Argumentele canonizării;
Prof. dr. Victor Crăciun - Contribuţia Bucureştiului la formarea intelectualilor aromâni;
Prof. dr. Tudor Nedelcea - Colecţia "Români uitaţi" între intenţie şi realitate (Aromânii în Balcani);
Prof. Emilia Luchian - Institutul Macedo-Român - începuturi;
Lect. univ. dr. Nistor Bardu - Aromânii de azi din Grabova-Albania. Observaţii etnolingvistice;
Prof. Ion Vulpe - Civitul, tiriflicul şi alte bazaconii cuţovlahe;
Dr. Virgil Coman - Repere publicistice privind meglenoromânii la finele Primului Război Mondial şi în perioada imediat următoare.
Dubla manifestare a avut în vedere, conform organizatorilor, realizarea unei mai mari apropieri între aromânii de pretutindeni, în special între cei din Balcani, revigorarea conştiinţei naţionale şi a latinităţii din această zonă.
La precedentele ediţii, pe lângă premii şi diplome oferite participanţilor, Fundaţia "Andrei Şaguna" a decernat premiul literar "Teodor Mihadaş", premiul "George Murnu" pentru istorie, premiul "Tache Papahagi" pentru lingvistică şi etnologie, premii care au fost acordate unor personalităţi marcante: acad. matilda Caragiu Marioţeanu, Nicolae Saramandu, Nicolae Tanaşoca, Neagu Djuvara, Gheorghe Zbuchea, Hristu Cândroveanu, Ionel Zeană, Ilie Ceară, Victor Ceară ş.a.

joi, 20 august 2009

Încă un protest

Acum aproximativ un an de zile protestam faţă de includerea aromânilor pe lista participanţilor la festivalul ProEtnica de la Sighişoara. Motivul care m-a determinat să fac acest lucru a fost că prezenţa aromânilor la un eveniment la care participă toate minorităţile naţionale din ţara noastră creează la nivelul opiniei publice percepţia că şi aceştia sunt o minoritate în România, fapt care nu este adevărat. I-am spus acest lucru şi domnului Volker Reiter, directorul executiv al Asociaţiei Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret din Sighişoara, organizatorul principal al festivalului, după cum aflăm de pe site-ul www.proetnica.ro, care mi-a replicat că ProEtnica nu este un festival al minorităţilor naţionale ci unul intercultural.
La momentul respectiv i-am precizat că iniţiativa este una neinspirată şi i-am adus la cunoştinţă şi punctul de vedere al Academiei Române referitor la aromâni.
Din câte se pare, domnia sa nu a fost interesat de moment ce zilele acestea, mai exact în perioada 14-22 august, la Sighişoara se desfăşoară din nou festivalul ProEtnica, la care participă şi aromânii. Totuşi, pe afişul festivalului se specifică "aromâni români".
Pentru a verifica justeţea temerilor mele referitoare la percepţiile asupra festivalului şi participării aromânilor, am aruncat o privire pe câteva articole apărute în media, care reflectă ceea ce se întâmplă la ediţia din acest an a ProEtnica. Iată ce am găsit!
Pe site-ul www.divers.ro, în articolul "ProEtnica este deja tradiţie" din 20 august a.c., printre altele se sepecifică faptul că "aşa cum ne-am obişnuit de nouă ani, festivalul intercultural ProEtnica este mijlocul prin care minorităţile naţionale şi toate celelalte comunităţi etnice (n.a. unde probabil sunt incluşi aromânii), şi mai nou de cele ale noilor minorităţi etno-culturale (migranţi sau refugiaţi), să se prezinte aşa cum sunt şi să fie percepute ca atare".
În continuare se precizează că ProEtnica este un "proiect de educaţie culturală care doreşte să valorifice în întreaga societate cultura comunităţilor etnice din România ca element important cu un potenţial deosebit de creativ al patrimoniului naţional şi european conform moto-ului Unitate în Diversitate".
Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar mie mi se pare că cei de la Divers au înţeles că la ProEtnica participă minorităţile naţionale şi cele etnice, ceea ce reprezintă o dovadă a faptului că afirmaţia mea cu privire la percepţia aromânilor ca o minoritate în contextul participării la un eveniment dedicat minorităţilor este pertinentă.
În sprijinul concluziilor mele vine, din păcate, şi articolul "Minorităţile, o cărămidă în dezvoltarea culturii româneşti" (din 19 august) găsit pe site-ul www.zi-de-zi.ro, în care se menţionează că "festivalul ProEtnica este unul care promovează minorităţile şi la care participă o multitudine de oameni de diferite etnii".
Tot pe acelaşi site, în articolul "ProEtnica a început cu ploaie, iar ploaia e belşug" (din 19 august) se vorbeşte de "ansamblul de dans armean Vrearea Armânească". Aici confuzia e penibilă (armean=armân/aromân)... dacă nu cumva este vorba de o eroare de tipar.
Dar se pare că ProEtnica nu este singurul festival la care aromânii participă împreună cu minorităţile naţionale. De pe site-ul www.monitorulcj.ro aflăm că în perioada 24-31 august 2009 va avea loc festivalul concurs de dans şi muzică tradiţională "Nopţi interetnice la Costineşti" la care va susţine un recital şi un ansmablu artistic al aromânilor. Iată că şi de această dată aromânii sunt catalogaţi ca o minoritate naţională.
Eu cred că tradiţiile şi valorile culturale şi spirituale ale românilor sud-dunăreni prezintă o deosebită însemnătate pentru istoria poporul român, care a reuşit să-şi formeze un stat la nord de Dunăre, şi trebuie păstrate şi transmise generaţiilor viitoare, însă nu prin intermediul festivalurilor minorităţilor naţionale.

luni, 25 mai 2009

Aromânii - de la fascinaţia unei false alterităţi la criza identitară

Dacă e adevărat că identitatea etnică (a se citi inclusiv "conştiinţa colectivă" a identităţii etnice) se află în strânsă legătură cu istoria şi limba unui popor, atunci unele voci (care de câţiva ani intonează o arie necunoscută adevărurilor esenţiale ale istoriei românităţii) sunt disonante. Aceste voci, care susţin existenţa unei identităţi de sine stătătoare a aromânilor, ar putea fi, dincolo de interese mai mult sau mai puţin obscure, la care nu mă refer aici, prizonierele unei fascinaţii pentru un "altceva" fals izbăvitor în drumul către afirmarea propriei (noi) identităţi, pe care posesorii lor (ai vocilor) o postulează.
Eroarea este însă că ei, de fapt, nu vorbesc de reafirmarea, ci de crearea artificială, printr-o (aproape) manie a disocierii, a unei identităţi artificiale: "Aromânii sunt altceva decât românii".
Poate că, în ultimele zeci de ani, din cauza tăvălugului comunist care a nivelat "procustian" prin Balcani, aromânii îşi simt ameninţată identitatea. Poate că le e dor de ei înşişi, de tradiţiile care le-au definit, timp de secole, un mod de viaţă comunitar. (Neîndoios, leit-motivele legate de întrebările asupra propriei identităţi în "satul global(ist)" din care Europa face azi parte li se aplică inclusiv aromânilor).
Sau poate că, dimpotrivă, specificul etno-cultural începe să devină doar o stereotipie confortabilă, la care se poate apela ocazional, în faţa unor realităţi care par mai stringente şi care ţin de domeniul lui "imediat".
În aceste condiţii, pericolul pierderii identităţii, de care povesteşte acel cor dolente al vocilor fascinate de alteritate, este unul artificial, căci acel "altceva decât românii" este un concept vid de sens, neputându-se atribui unui alt filon identitar, diferit de cel românesc, decât aceluia circumscris unor teorii pe cât de eronate, pe atât de artificiale, de vreme ce premisele construcţiei acestor teorii sunt false.
Cu alte cuvinte, unii aromâni vor să fie altceva decât românii, numai că acel altceva pur şi simplu nu există, de fapt, pentru că nici măcar nu este identificat sau numit de cei care îl promovează, este o construcţie "în aer". Şi asta dacă ne referim, de pildă, doar la dimensiunea lingvistică a problemei. Acel altceva nu vorbeşte nici greceşte, nici macedoneană... acel altceva, spun ei, vorbeşte "limba aromână". Însă nu poţi numi "limbă" un dialect al unei limbi existente, limba română. Şi iată cum unul din criterii devine o himeră... aşa cum sunt, de fapt, şi toate celelalte.
Alteritatea aporetică pe care aceştia şi-o atribuie şi o atribuie tuturor aromânilor este adevărata capcană. Pentru că a te raporta la un reper fals, încercând să-ţi afirmi identitatea, este cel mai sigur drum spre criza acesteia. Vorba 'ceea, "drumul spre iad e pavat cu intenţii bune". Iar un astfel de construct teoretic fără corespondent în realitate, luat ca definiendum, poate duce la compromiterea lui definiens, adică la pierderea identităţii, adică exact la contrariul intenţiei iniţiale.

Scris de Mihaela Ionescu

marți, 28 aprilie 2009

Anunt important

Prieteni iubitori ai muzicii armanesti, va anunt ca sambata, 2 mai 2009, la Radio Romania Cultural, de la ora 22:15 va fi transmisa o emisiune dedicata cantarilor aromane. Aceasta se numeste "Lumea si ... muzica traditionala" si este realizata de domnul etnomuzicolog Marian Lupascu de la Institutul de Etnografie si Folclor Constantin Brailoiu din Bucuresti. Marian Lupascu este unul dintre cei mai buni specialisti in muzica folclorica din tara noastra, care a realizat numeroase culegeri de gen in comunitatile de aromani din toate tarile balcanice in care acestia traiesc.
Sambata va fi partea a doua a emisiunii. Partea intai a fost acum aproximativ o luna de zile si imi pare rau ca nu am fost inspirat sa va anunt si cu acea ocazie. Din pacate, din lipsa de spatiu, muzicii armanesti nu i-au fost dedicate decat doua editii (asa ca faceti tot posibilul sa n-o pierdeti pe aceasta), emisiunea gazduind si muzica specifica altor comunitati romanesti din tara si din diaspora.
Daca va place muzica armaneasca, sambata veti avea prilejul sa ascultati piese muzicale de o deosebita valoare, culese de-a lungul timpului de cercetatorii Institutului de Etnografie si Folclor Constantin Brailoiu. Este vorba de folclor armanesc autentic, care nu se gaseste foarte usor, fiind pastrat in arhivele unor institutii de cultura la care accesul publicul larg este dificil.
In final, as avea o rugaminte: daca stiti si alte emisiuni la care se difuzeaza muzica armaneasca traditionala (ma refer la muzica veche, nealterata de instinctul comercial modern)sa-mi aduceti si mie la cunostinta pentru a le face cunoscute mai departe altor iubitori de cantec armanesc.

miercuri, 8 aprilie 2009

Dialectele limbii române

Începutul unui basm în dacoromână, aromână, meglenoromână şi istroromână. Unele caractere (litere) nu am reuşit să le reproduc întocmai ca în textul original aflat în lucrarea "Aromânii", apărută în anul 2004, la Bucureşti, a profesorului Corneliu Beda.
Ceea ce am urmărit a fost să demonstrez asemănările foarte mari între limba vorbită de românii de la nord şi sud de Dunăre.

Dacoromână

Era odată un împărat care nu avea niciun fiu şi dorea mult să aibă un fiu, ca să nu i se stingă numele. De aceea se ruga la Dumnezeu să-i dea un fiu.
Într-o zi se duse la un vrăjitor, să vadă dacă-i va da Domnul un fiu sau nu.
Iară acel vrăjitor îi dete un măr şi-i zise: să dai nevestii tale acest măr să-l mănânce şi ea va naşte un fiu aşa cum îţi cere inima.

Aromână

Eara nă oară una miră ţe no-avea niţiun h'il'u şi multu durea durea s'aibă un h'il'u tra s nu-l' se-astingă numa. De-aţea nâs ura la Dumnidzău să-l' da un h'il'u.
Nă dzuă si duse la un magu, ma-z-veadă di se va-l'da Domnul h'il'u ică nu.
Am aţel mag îl' deade un mer şi-l' dzâse: si-l dai a mul'are-tăi aestu mer şi s-lu mâcă, şi ea va s-facă un h'il'u, aşiţe cum îl' doare inima.

Meglenoromână

Ra ună oară un ampirat cari nu ve niţiun il'iu şi multu ţinea să aibă un il'iu, sa nu-l'i si stingă numea. Di ţea iel tucu si ruga la Domnu să-l'i da un il'iu.
Ună zuuă si dusi la un maghesnic, să cată dă-l'i să-l'i da Domnu vrin il'iu ili nu.
Ară ţel meghesnic ăl'i dedi ună meră şi-l'i zisi: să-u dai la mul'iari-ta ţestă meră şi să-u mănancă, şi ea să rudească un il'iu şa cum aţi ţeri buricu.

Istroromână

O vote fost-a un cral' carle n'a vut nancun fil' şi ie fost t'aro rada ve un fil' se nu l'i se zatare lumele. Din ţăsta rugat-a Domnu neca-l' daie un fil'.
O zi mes-a la un strigun, za vede se-l va da Domnu da un fil', ali se nu va.
Şi ţela strigun l'-a dat un mere şi l'-a zis: de ţesta mer lu te mul'ere neca-l poide si va rodi un fil' cum rei tu vre.

Textele originale se găsesc în lucrarea "Aromânii" a profesorului Corneliu Beda, la pagina 44.

duminică, 1 februarie 2009

Românii de lângă noi

Publicistica marelui Eminescu constituie un reper important în cercetarea originii românilor. Acesta susţinea, pe bună dreptate, că substratul limbii noastre este traco-ilir, peste care s-a suprapus latina. Un alt aspect subliniat este acela că românii nu sunt nicăieri în Balcani, estul şi sud-estul Europei, colonişti, venituri, ci sunt autohtoni, populaţie străveche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor.
Comunităţile româneşti din sudul Dunării au stat în atenţia cercetătorilor români, în acest sens avem monografiile lui Th. Capidan, precum şi cercetările lui Leca Morariu şi Traian Cantemir privind românii din Istria. În articolul Românii Peninsulei Balcanice, publicat în Timpul în septembrie 1878, Eminescu scria: "Nu există un stat în Europa Orientală, nu există o ţară de la Adriatică până la Marea Neagră care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la morlacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa şi Kiev". Felix Philip Kanitz, unul din cercetătorii germani la care Eminescu apelează ca sursă de informare, face şi legătura între românii din nordul şi cei din sudul Dunării: "Înrudirea (românilor din Balcani) (n.a.) cu dacoromânii nu se poate contesta".

Valahia Mare şi Valahia Mică

Cercurile politice greceşti au contestat în permanenţă prezenţa românilor în sudul Dunării şi au dus o campanie susţinută împotriva acestora. Între septembrie 1881 şi iunie 1882, Alexandru Pencovici, director al Serviciului de statistică din România, a întreprins o călătorie în Macedonia şi relatat despre politica cercurilor oficiale greceşti privind deznaţionalizarea populaţiei româneşti. Pe bază de date statistice, acesta a demonstrat că "un popor întreg, aproape egal la număr cu grecii (1.500.000 de români, conform statisticilor), e supus unui sistem de deznaţionalizare din cele mai odioase". Din păcate, această politică se continuă şi în secolul XXI. Unitatea românilor de la sud şi nord de Dunăre este întărită de fondul de cuvinte comun şi de fenomenele lingvistice identice prezente atât în graiurile limbii române (moldovean, maramureşan), cât şi în dialectele limbii române (aromân, macedoromân, istroromân). Românii de la sud sunt vorbitorii a ceea ce se numeşte protoromână, româna arhaică, vorbită la început şi de cei din nord, dar care a evoluat sub alte condiţii.
Beniamin de Tudela, care a călătorit în Grecia la 1186, spune că Peloponezul şi Tesalia s-au numit, mai multe sute de ani, Meyaly Blahia, adică Valahia Mare, spre a se deosebi de Acarnania şi Etolia care se numea Valahia Mică. La scurt timp după vizita rabinului Beniamin, românii din Balcani se ridică sub conducătorii lor Petru şi Asan, formând regatul româno-bulgar cu graniţa de sud în munţii Tesaliei.
Între secolele XII şi XV, elementul românesc era atât de răspândit încât Tesalia actuală se numea Marea Românie, Meyaly Blahia; Etolia - România Mică; Epirul - Ţara Vlahioţilor; Moesia - România Albă.

Stindardul dacic

Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, din paragraful 3: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt". Aceasta este o mărturie care vine să contrazică afirmaţia unor cercetători bulgari, conform căreia Tracia se întindea doar pe teritoriul Bulgariei de azi şi sudul României. În realitate, Tracia era un ţinut vast care se întindea de la Carpaţii nordici până la Adriatica şi Marea Egee, şi din Câmpia Panonică până dincolo de Bug. Tradiţiile, obiceiurile, cântecele şi porturile populare ale popoarelor din Balcani păstrează asemănări indiscutabile, care trimit cu gândul la existenţa unui substrat etnic comun, de origine traco-iliră. Ca o paranteză, se cere menţionată existenţa şi păstrarea sub formă de obiect artizanal la aromâni a ceea ce daco-românii numesc stindardul dacic. Vlahii de la sud de Dunăre sunt o minoritate doar în statisticile oficiale, ei existând nu numai prin comunităţile de români, aromâni, macedoromâni şi istroromâni, ci şi prin cultura lor folclorică, întâlnită şi la bulgari, sârbi, muntenegreni, macedoneni, cultură strâns legată de a românilor de la nord de Dunăre. Toate acestea ar trebui să dea de gândit.

Articol scris de Alin Roateş (Drobeta Turnu Severin)

Limba română

Motto: "Aromanii si daco-romanii sunt un singur neam. A pretinde ca romanii din Oltenia sau Moldova, Timoc, Macedonia, Basarabia sau orice alt pamant unde se vorbeste romaneste sunt altceva decat romani, nu reprezinta decat o dovada de obscurantism si politicianism..." Lucian Hetco – „Aromanii – romanii de la sud de Dunare“



O serie de cercetari „stiintifice“ din ultima vreme, incearca sa creeze o noua istorie, bazata pe sustinerea ideii ca aromanii si romanii ar vorbi „limbi“ diferite. S-a afirmat ca dialectul aroman este de fapt o punte de legatura intre romanitatea occidentala si cea orientala, avand o configuratie complexa, mult diferita de cea a limbii romane.

In realitate, teza „limbii aromane“ de sine statatoare este de data recenta si a fost impusa cu precadere dupa anul 1990, fiind generata si sustinuta de contextul revigorarii identitatilor etnice regionale in Balcani si sprijinita tacit de factori politici externi interesati sa descurajeze orice forma de identificare a aromanilor cu Romania, respectiv cu limba romana!

Exista voci care sustin ca diferenta dintre cele doua „limbi“ este cel mai usor de demonstrat prin faptul ca un vorbitor de limba romana nu va intelege ceea ce i se comunica in dialectul aroman! Perfect adevarat, daca aceasta comparatie se face intre limba romana contemporana, in care 70% din vocabular este imprumutat din franceza si italiana, si „aromana“ care, prin prisma ariei largi de raspandire si a deselor relocari ale vorbitorilor ei, a importat masiv cuvinte din greaca, macedoneana, albaneza si turca.

Dialectul aroman, este de fapt primul dialect desprins din protoromana (in prajma sec. X), lucru usor de dovedit de nenumaratele cuvinte arhaice pe care le regasim si in limba utilizata in vechile letopisete romanesti. Acest lucru nu face din el o limba distincta, ci doar un dialect al limbii romane vechi, alaturi de daco-romana, meglenoromana si istro-romana.

Hristu Candroveanu facea la un moment dat o analogie intre controversele legate de dialectul aroman si distinctia mult mai clara care poate fi remarcata intre dialectele svab sau sasesc si limba germana standard, „si totusi nimanui nu-i trece prin minte sa vada in sasi si svabi altceva decat germani, si nu ALT POPOR!“ sustinea respectivul.

Imbucurator este faptul ca voci autorizate din randul cercetatorilor romani, cum sunt aceia de la Institutul de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu“ din Bucuresti, s-au mobilizat pentru a demonstra absurditatea ideii conform careia aromanii nu sunt romani si vorbesc alta „limba“ decat cea romana. Emil Tarcomnicu arata in studiul sau intitulat „Diversiunea numita Minoritatea aromana“ ca toate aceste idei fac parte dintr-o strategie „fabricata in laboratoare pentru ca statul roman sa foe scos din problematica romanitatii balcanice“. In acest scop a fost conceputa o scriere aparte, prin introducerea de semne grafice noi, „avand ca rol indepartarea de limba romana, unde etonimul aromani se scrie aromanji“.

Acelasi cercetator semnala in continuare o similitudine cel putin interesanta:

„La fel cum la rasarit si-a facut aparitia o noua limba latina, din punctul de vedere al autoritatilor statului R. Moldova - limba moldoveneasca - si in sudul Dunarii au inceput sa apara tendintele unor comunitati vlahe/aromane de a se identifica diferit fata de populatiile majoritare.“

Aromanii au fost si vor fi intotdeauna parte integranta a civilizatiei romanesti, noi traim si simtim romaneste indiferent de ideile vehiculate in mod fortat, de indivizi si organizatii (cea mai ferventa sustinatoare a acestor deziderate fiind Asociatia Comunitatea Aromanilor din Romania) ale caror interese sunt greu de identificat si definit.

Articol scris de Simona Costea

marți, 6 ianuarie 2009

Identitate

S-a discutat in cadrul acestui blog despre diversele fatete ale “chestiunii armanesti”. Au fost opinii pro si contra, fiecare dintre participantii la polemica incercand sa aduca argumente pentru a-si sustine ideile. Dincolo de disputa privind apartenenta armanilor la filonul identitar romanesc sau dimpotriva disocierea totala de acesta, cred ca e timpul sa privim problema in profunzime, incercand sa constientizam efectele pe care initiativele Asociatiei Comunitatea Aromanilor din Romanina le au asupra tuturor armanilor din Romania sau din afara granitelor ei.

Atata timp cat in comunitatea armaneasca situatia este confuza, proiectele culturale referitoare la renasterea romanitatii balcanice pe care statul roman le sustine in afara tarii nu se mai bucura de entuziasmul si participarea grupurilor de aromani din Timocul sarbesc, Bulgaria, Macedonia, Albania si Grecia, carora le sunt practic destinate.

Adesea, din partea membrilor asociatiilor armanesti de peste hotare exista reticente in a se declara “romani”, exceptie facand situatiile in care doresc sa beneficieze de pe urma burselor de studii oferite de statul roman. Castig de cauza au beneficiile imediate, asemeni fenomenului semnalat de cademicianul Petar Atanasov, de la Universitatea din Skopje, privind armanii din R.Macedonia, care, “nedeclarandu-se ca fiind minoritate ce apartine unui popor (poporul roman), au statut de grup etnic” (articolul: “Este eronat sa credem sau sa zicem ca ,,propaganda romaneasca.. a distrus aromana” – publicat pe site-ul de stiri “Romanian Global News”).

Si atunci revin la intrebarea pe care am pus-o si altadata: cat este de morala aceasta atitudine fata de un popor care ne-a sprijinit intotdeauna?

In Albania, la Corcea, statul roman a construit o biserica pentru populatia armaneasca din zona, dar, in ultima vreme, cercurile nationaliste grecesti au intensificat actiunile ce au ca scop atragerea aromanilor de partea lor si, implicit, desprinderea lor de poporul roman. Acelasi fenomen a inceput recent sa se manifaste chiar si in Romania, unde se incearca a ni se induce idea apartenentei noastre ba la filonul grecesc, ba la cel bulgar, orice, numai la cel romanesc nu!

Incotro ne indreptam in fond? Oare toate aceste actiuni concentrate asupra comunitatii noastre nu vor avea ca rezultat final chiar pierderea acelei identitati pe care CAR pretinde ca vrea sa o pastreze? E benefic pentru noi sa ne lasam amagiti de posibilitatea castigurilor imediate, de fonduri romanesti sau europene destinate minoritatilor si sa uitam ca de fapt actiunile noastre actuale pot avea consecinte dramatice asupra identitatii entice viitoare a copiilor nostri?


Articol scris de Simona Costea