Limba română

Motto: "Aromanii si daco-romanii sunt un singur neam. A pretinde ca romanii din Oltenia sau Moldova, Timoc, Macedonia, Basarabia sau orice alt pamant unde se vorbeste romaneste sunt altceva decat romani, nu reprezinta decat o dovada de obscurantism si politicianism..." Lucian Hetco – „Aromanii – romanii de la sud de Dunare“



O serie de cercetari „stiintifice“ din ultima vreme, incearca sa creeze o noua istorie, bazata pe sustinerea ideii ca aromanii si romanii ar vorbi „limbi“ diferite. S-a afirmat ca dialectul aroman este de fapt o punte de legatura intre romanitatea occidentala si cea orientala, avand o configuratie complexa, mult diferita de cea a limbii romane.

In realitate, teza „limbii aromane“ de sine statatoare este de data recenta si a fost impusa cu precadere dupa anul 1990, fiind generata si sustinuta de contextul revigorarii identitatilor etnice regionale in Balcani si sprijinita tacit de factori politici externi interesati sa descurajeze orice forma de identificare a aromanilor cu Romania, respectiv cu limba romana!

Exista voci care sustin ca diferenta dintre cele doua „limbi“ este cel mai usor de demonstrat prin faptul ca un vorbitor de limba romana nu va intelege ceea ce i se comunica in dialectul aroman! Perfect adevarat, daca aceasta comparatie se face intre limba romana contemporana, in care 70% din vocabular este imprumutat din franceza si italiana, si „aromana“ care, prin prisma ariei largi de raspandire si a deselor relocari ale vorbitorilor ei, a importat masiv cuvinte din greaca, macedoneana, albaneza si turca.

Dialectul aroman, este de fapt primul dialect desprins din protoromana (in prajma sec. X), lucru usor de dovedit de nenumaratele cuvinte arhaice pe care le regasim si in limba utilizata in vechile letopisete romanesti. Acest lucru nu face din el o limba distincta, ci doar un dialect al limbii romane vechi, alaturi de daco-romana, meglenoromana si istro-romana.

Hristu Candroveanu facea la un moment dat o analogie intre controversele legate de dialectul aroman si distinctia mult mai clara care poate fi remarcata intre dialectele svab sau sasesc si limba germana standard, „si totusi nimanui nu-i trece prin minte sa vada in sasi si svabi altceva decat germani, si nu ALT POPOR!“ sustinea respectivul.

Imbucurator este faptul ca voci autorizate din randul cercetatorilor romani, cum sunt aceia de la Institutul de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu“ din Bucuresti, s-au mobilizat pentru a demonstra absurditatea ideii conform careia aromanii nu sunt romani si vorbesc alta „limba“ decat cea romana. Emil Tarcomnicu arata in studiul sau intitulat „Diversiunea numita Minoritatea aromana“ ca toate aceste idei fac parte dintr-o strategie „fabricata in laboratoare pentru ca statul roman sa foe scos din problematica romanitatii balcanice“. In acest scop a fost conceputa o scriere aparte, prin introducerea de semne grafice noi, „avand ca rol indepartarea de limba romana, unde etonimul aromani se scrie aromanji“.

Acelasi cercetator semnala in continuare o similitudine cel putin interesanta:

„La fel cum la rasarit si-a facut aparitia o noua limba latina, din punctul de vedere al autoritatilor statului R. Moldova - limba moldoveneasca - si in sudul Dunarii au inceput sa apara tendintele unor comunitati vlahe/aromane de a se identifica diferit fata de populatiile majoritare.“

Aromanii au fost si vor fi intotdeauna parte integranta a civilizatiei romanesti, noi traim si simtim romaneste indiferent de ideile vehiculate in mod fortat, de indivizi si organizatii (cea mai ferventa sustinatoare a acestor deziderate fiind Asociatia Comunitatea Aromanilor din Romania) ale caror interese sunt greu de identificat si definit.

Articol scris de Simona Costea