Am observat cu uimire că la festivalul minorităţilor naţionale ProEtnica, desfăşurat în perioada 21-24 august 2008, la Sighişoara, au fost invitaţi şi reprezentanţi ai comunităţii aromânilor din
Adică ni se sugerează că şi aromânii ar fi de fapt una dintre minorităţile conlocuitoare din România, deşi aceasta nu este recunoscută oficial de statul roman.
Şi mai surprinzător este faptul că deşi organizatorul acestei manifestări, Asociaţia Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret Sighişoara, a avut parteneri din domeniile cultural (Centrul Cultural Petre Ţuţea din Rădăuţi) şi ştiinţific (Universitatea Babeş Bolyai, Centrul Altiero Spinelli pentru Studierea Organizării Europene din Cluj), aceştia nu s-au informat asupra chestiunii aromâne, deşi ar fi trebuit.
Consider că dacă ar fi fost întreprinse cele mai elementare acţiuni de verificare a oportunităţii prezenţei reprezentanţilor aromânilor, cum ar fi consultarea specialiştilor Academiei Române, nu ar mai fi fost lansată această invitaţie.
Conform studiilor şi lucrărilor de specialitate cu privire la aromâni girate de cel mai înalt for ştiinţific din ţara noastră, aromânii sunt o ramura sud-dunareană a poporului român şi nicidecum o entitate total diferită, precum sunt bulgarii, turcii, albanezii, ucrainenii sau oricare altă minoritate participantă la acest eveniment, iar aromâna nu este altceva decât un dialect al limbii române şi nu o limbă cum susţin eronat anumite persoane.
Iar prin această alăturare a aromânilor la şirul minorităţilor conlocuitoare nu aţi făcut altceva decât să încurajaţi solicitările unora dintre membrii acestei comunităţi cu privire la “recunoaşterea statutului de minoritate”.
Bineînţeles, fiecare este liber să-şi exprime propria identitate, dar o asemenea solicitare, cu impact major pentru neamul românesc, trebuie să aibă o bază reală, în conformitate cu adevărul ştiinţific şi istoric. Ori, în trecut, aromânii nu s-au considerat niciodata altceva decat români.
Memoria nu are pompe submersibile
Acum 10 ani
2 comentarii:
Stimate domn,
ProEtnica nu se numeste Festivalul Minoritatilor Nationale, ci Festivalul Interetnic Sighisoara. Pe toate materialele de promovare am diferentiat clar, ca Aromanii nu reprezinta o minoritate nationale.
Din acest motiv consider, ca protestul dvs. este nefondat
Cu stima
Volker Reiter
Problematica este vasta si "problema aromãneascã", nãscutã la jumãtatea sec.al 19-lea, in Romãnia, a cãpãtat in istoria modernã directii diverse.
Considerãm cã cea mai importantã directie este redesteptarea nationalã a Macedonenilor (numiti in istorie Aromani, Vlahi, Elino-vlahi, Macedo-vlahi, Macedo-romani etc. Ei insisi se numesc "Armãni" - semn al latinitatii si apartenentei la Imperiul roman de Rasarit - timp in care si grecii se numeau "romei").
Aceasta ultimã redesteptare nationalã, inceputã acum 30-40 de ani a dus la conturarea unor deziderate cultural-politice. Dezideratul primordial este recunoasterea Macedonenilor/Armãnilor ca un popor autohton in Balcani, cu limba si cultura lor aparte, de peste 2000 de ani.
Recomandarea 1333 pentru limba si cultura aromãnã - a fost aprobata la 24 iunie 1997 de Adunarea parlamentarã a Consiliului Europei.
In acest document toate statele semnatare (printre cari si Romãnia ) sunt chemate a pune in aplicare cele stipulate in document.
Pana acum nici un stat nu a aplicat Rec.1333 – nici chiar Romãnia.
Situatia actualã a Macedonenilor/ Armãnilor in statele balcanice este urmãtoarea:
In Grecia se continua procesul de asimilare, de genocide cultural sub deviza: “Vlahii sunt greci latinizati. Limba lor este vorbita numai in casã “– ignorandu-se cu rea credinta intreaga cultura scrisa de peste 200 de ani. In anii din urma se recunoaste ca Grecia modernã a fost construita cu banii, sãngele vãrsat de “vlahi” – deci loialitatea le-a fost o capcana fatalã. Bãtãlia pentru falsificarea identitãtii lor se dã intre Academia din Atena si cea din Bucuresti: pentru Atena sunt greci latinizati, pentru Bucuresti sunt “romãni de la sud de Dunãre”, “aromãna este dialect al limbii romãne” – ignorãndu-se faptul cã Macedonia a fost latinizatã cu 250 de ani inaintea Daciei si cã sunt urmasii culturii macedo-elino-romane. In schimb este cultivat folclorul lor. Exista peste 60 de asociatii folclorice armãne/ vlahe. Cãntecul, jocul, straiul lor sunt azi mãndria grecilor, cãci majoritatea cãntecelor lor se cãntã azi in greceste…
In FYROM – fosta rep.iugoslava Macedonia – sub presiuni europene au fost recunoscuti in noua Constitutie, li se recunoaste Ziua Nationala de la 23 Mai – zi cãnd sultanul Abdul Hamid a recunoscut official pe Macedonenii Armãni ca “millet” (popor) la 1905. Insã, nimic concret: nu scoli, nu biserici… Numai o emisiune la TV si la Radio. Crearea acestei false republici – asa zise “macedonene” – a dus la confuzii mari si ca urmare nici Grecia nici Bulgaria nu vor sa recunoascã acest popor slav, care vorbeste o limba bulgãreascã. Creatia diabolica a lui Tito a dus la faptul ca identitea macedoneanã a armanilor le-a fost furatã, falsificatã, sub ochii nepãsãtori sau nestiutori ai istoricilor europeni. Cãnd Roma a cucerit Macedonia, armanii erau aclolo, cãci numai ei mai vorbesc si azi o limbã Latina!
In Bulgaria: numãrul este mic.
In Albania, conform ultimelor statistici oficiale, Armãnii sunt in procent de 20%.
Albania este cãmpul de “bãtaie” pentru Grecia si Romãnia. Propaganda imbracã diverse forme si ambele state incearcã sã-i recupereze: de 15 ani Grecia elibereazã pasapoarte pentru cei care se declarã greci. Criza economicã de dupã communism i-a fãcut pe multi sã plece la lucru in Grecia. Romãnia oferã burse de studii, sustine financiar o revistã in care este incã rãspãnditã teoria propagandisticã de acum 150 de ani.
In Romãnia: existã azi douã directii: una “traditionalã“,a celor putini ca numar care continuã sã sustinã cã Macedonenii/Armãnii sunt romãni, limba lor este un dialect al limbii romãne etc.Cealaltã directie, directia majoritatii, este cea a Comunitãtii Armãne din Romãnia (Fara Armãneascã)- cu mii de membri care cere recunoasterea Armãnilor ca popor aparte, cu limba si cultura lui milenarã. Cum, conform normelor europene, numai recunoasterea statutului de minoritate nationalã poate asigura pãstrarea, dezvoltarea unei limbi si culturi –CAR incearcã, pe cale juridicala, sã obtinã statutul de minoritate nationalã. Cheia complicatei “probleme aromãne” este la Bucuresti. Recunoasterea din partea statului roman va deschide drumul spre recunoasterea lor si in Grecia. Si numai asa se vom putea salva, cãci Macedonia este leagãnul lor si acolo trãieste cea mai mare parte a poporului macedonean…
Romãnia are o mare datorie moralã pentru cã situatia Armanilor dramaticã de azi este urmare a gresitei propagande si a “falsului” ajutor ce li s-a dat.
La 1913, prin semnarea Tratatului de la Bucuresti, Macedonia a fost impãrtitã si cei care au rãmas in afara istoriei am fost Armanii. Bucurestiul a acordat Greciei cea mai mare parte a Macedoniei - dovadã a “filoelinismului” cunoscut de secole si Grecia s-a “obligat” intr-o anexã sã le respecte dreptul la invãtãmant, bisericã etc.
Romãnia putea atunci sã pledeze pentru o Macedonie cantonalã (tip elvetian) si asa ar fi avut sansa sã trãiasca ca popor mãndru printre greci, slavi, albanezi…
Apoi a venit si dezastrul cu Cadrilaterul: mintiti, si-au pãrãsit Pindul pentru a fi “vãnduti” si apoi “dãruiti” inchisorilor comuniste pentru cã floarea tinerimii armane a murit in pãdurile Babadagului. Au fost etichetati “legionari”, “nationalisti” etc. uitãndu-se toatã contributia lor la istoria, cultura Romãniei (ca si a Greciei, Albaniei, Bulgariei). E de ajuns sã amintim numele: Dosoftei, Saguna, Gojdu, Sina, Mocioni, Goga etc. Toatã miscarea ardeleanã a fost sustinutã finaciar de Armãnii bogati din Budapesta – plecati din renumita metropolã Moscopolea - arsã de turci si albanezi.
Trimiteți un comentariu